Sub semnul speranței
acceptă și calea spre eșec.
Se suprapun mereu unele drumuri
cu foști elevi ajunși azi, bunăoară
pe o înaltă treaptă a valorii
și care au succes pe orice scară.

Blocat este traficul de vorbe
ce ies din gura unui pensionar.
Protestul lui vine în tăcere,
simte că este doar o umilă unealtă
în calea valurilor de scumpiri.
Nu are pe lume nici o explicație,
nu mai există un borcan cu miere.


Cândva era un profesor vestit,
un luptător cu cifrele ascultătoare,
dar crunta soartă nu l-a apărat
și l-a trimis în subsolul existenței.
Bătrân, dement, de lume prea uitat
își calculează atât de paranoic,
bănuții și , poate, ultimul dumicat.