E o mlaștină sub tălpile mele
și gol de jur-împrejur;
un gol necuprins,
mirosind a cerneală…
Îl port în gât golul ăsta
nestăvilit.
Uneori, îmi coboară în piept
și crește în tot stomacul;
brațele rămân ca de piatră,
cu degetele răsfirate,
gândurile devin informe, se încâlcesc
și mlaștina de sub tălpi
urcă în mine,
mai sus de suflet,
care se face pitic
și se ascunde
ca oricare alt șoarece.