Eu cuminec morții în cimitire.
Le dărui apă sfințită și dor de fire.
Pentru ei fac rugăciuni curate-n altar
Și putrezesc cu ei. Le sunt egal.
Eu aprind cădelnița în sâmbătă
Și dărui rugăciuni cu camătă.

Din raza soarelui îmi aprind ochii
Și ascund umbra tăindu-mi plopii.
Îngrijesc crucile de la mormânt.
Ceea ce mă face cumva mai sfânt.
De pe morminte buruieni curățesc
Și praful nopților îl catadicsesc.

Eu sunt cel fără întâia suflare.
Cel care e ales să mergă pe mare.
Sunt paznicul celor care se poartă
Din lumea noastră în cealaltă.