Când am fost învins,
Când am suferit
Și disperat am întrebat „de ce”,
Și disperat am țipat „ajutor”,
În jur s-a întins un pustiu de tăcere.
Îmi țiuia în urechi.
Chiar și cerul s-a întunecat.
Ochii mei căutau în întunericul ochilor lor.
Nu am primit niciun răspuns.
M-am simțit singur.

Când am învins,
Când m-am bucurat
Și plin de încântare am strigat
„Priviți. Zâmbiți. Poftiți!”.
În juru-mi nu mai încăpea nimic.
Învălmășeală, veselie, cânt.
Chiar și cerul s-a mai luminat.
Ochii mei căutau însetați ochii lor.
Nu am primit niciun răspuns.
Tot singur.