Unde sunteți oare, visurile mele?
Mi-ați aprins lumina, noaptea m-ați durut
Eu v-am rupt din lună, v-am purtat prin stele,
Visurile mele, unde v-ați pierdut?

Deveneați frumoase, cum ați fost odată...
Și, aveați, iar, toate, optsprezece ani,
Ca în vremea aceea când am prins de veste
Câtă vrajă poartă floarea de castani.

Vă aștept ș-acuma-n fiecare seară,
Și lumina încă tot o sting târziu...
Floarea care cade încă mă-nfioară,
Șopotitul mării încă îl mai știu.

Vă puteți întoarce, nu vă fie teamă,
Încă sunt același...Nu va fi-n zadar!
V-aș duce pe lună, v-aș purta prin stele...
Visurile mele, nu vă-ntoarceți iar?

Unde sunteți oare, visurile mele?