Cu dinții a mușcat ea din copaci,
erau înfloriți, aveau în ei mult sânge și multă dragoste
cu genunchii scobiți de tăcere a fugit printre mașini
până la capătul orașului, a scufundat lumina
în ochii de teamă ai mai multor autobuze




Apoi tot cu dinții s-a aruncat în licărirea
crăpată a străzilor care dau către liniște,
la capăt s-a așezat să asculte bătăile
vântului



În fiecare inimă a cărnii ei
toți copacii erau înfloriți, aveau în ei mult sânge
și multă dragoste
Ea era desculță, cu tălpile atingea fiecare stare
pe care pământul o are înainte de a se rostogoli prin praf



Cu dinții a mușcat ea din copaci
apoi în fiecare sărut al ei au răsărit
buchete uriașe de flori și străzi care se opreau cu fața
spre vânt.