Lumini stinse...Lumini aprinse..
De ce contează atât?
Zbori, cu aripile prinse
În al nopții glas țesut.

Da...Și totul e ca mine --
Altfel, ca de obicei.
Să aprind, să sting lumina
Pe o dragoste din tei.

Vapori, sunete deschise-mi cântă
Un amurg liniștitor.
Și-n al nopții glas mă-ncântă
Ca un orb covârșitor;
ÃŽn decor, un prost decor,
Mă încântă...Mă descântă..

Corb de pietre-mi rupe gând.
Și mă-ntreb dacă doar doare
Să trăiesc ca in pământ.
Uite gând în depărtare!

Clocot de sunet gol
Mă trezește, chiar mă mint?
Mă pierd veselă-n decor?
Gheața caldă n-o mai simt?

Ecou trăiesc.Fantazia unei flori.
Luna răsare, orbind.
Dup-un timp îmi vine să zbor.
Mă întind...Mă destind...