din mâinile tale cu palme netede
m-am obișnuit să înșel
moartea cu umbra celui desculț
aflat la cheremul semnelor
pictând păsări cu un ochi de lumină
și celălalt fulgerând
peste cenușiu

***

de frânghia hamacului
spânzurau vise urâte
până într-atât
că umbra ne gusta mâncarea
și apa
dezvăluind până la capăt
torsul eclipsei vânate
în zori

***

inima se umfla de lumini stranii
aburi de pe mare și instincte
chilii părăsite printre vertebre
în reflectoriu
trase de cai albi
înainte de împlinire
din pumnii strânși suflam
numere și nu mai era nimic
de făcut

***

amestecat cu nisip de mare
alt veac de pace
respirație pe dosul pânzei
bărbat cu frunze lipite
la tâmple...

***