Strigă-mă de acolo de unde ești
S-aud a tale șoapte de iubire
Și eu să-ți dau tot ceea ce-ți dorești,
Și-un colier să-ți las ca amintire.

Sunt drumuri ce s-au născut pentru tine,
Pe care tu mereu să rătăcești,
S-auzi a mele șoapte de iubire,
Să-mi spui necontenit că mă iubești.

Și sunt oceane și păduri frumoase,
Pe care tu mereu călătorești,
În amintirea zilelor rămase,
În care tu să-mi spui că mă iubești.

În ochii tăi există lacrimi multe,
În suflet dragostea-ți domnește,
Iar gândul tău în amintiri trecute
Pe-o stâncă albă, singur, odihnește.

Și e târziu, iubita mea, și ninge
În somnul tău din noaptea asta mare,
Înnebuniți toți fulgii cad pe tine,
Să simți prin ei a dragostei chemare.

E iarnă peste tot și e iubire,
Vin pețitorii să mi te zorească
Și fâstâciți de-atâta fericire
Au tras semnalul, timpul să-l oprească.