Murind în mine lent
Și renăscând în lume,
Am îngropat în colțul ierbii visul
Și-n ceruri libertatea,
Rănit,mirat și singur simțind cum mă sfâșie,
Ce-am fost și ce nestrămutat voi deveni.
Acum pendulez incert,dar tot atît de singur,
Între ieri și mâine,
Între a fost și este,
Și nu știu de e ceasul să mă dezbrac de lume,
Să-mi caut libertatea,să îmi dezgrop și visul?
Am înțeles în fine din multele iluzii
Că nimic nu mai contează și nici
Nu-mi va rămâne,
Decât ce conștiintei senin
ÎI voi răspunde,
Atunci când trece vremea
Și timpul a sosit...