Cu pașii grei de strămutare
Alerg să mă ascund în lacrimi
Când viața-mi țipă cu-a ei stare
Nemaiputând zâmbi de patimi…

Și-mi plânge zarea, pasu-mi plânge,
Răsun-a dor de crud, visare,
Cuvântul peste gând îmi curge
Și clipa-n tălpi zace-a uitare.

La umbra unui alt decor
Mi-am așezat mâhnită visul;
Cu norii grei fără de dor
Îmi construiesc azi Paradisul.


Călătorind pe-o stea fugară
Cu noaptea rece mă-ncălzesc,
Cu vocea stinsă, milenară,
Doar cântecul îl mai șoptesc.

Și cresc lumină printre rânduri
Cu albul din hârtii valsând
Îmi lacrimă timide gânduri
Când visele-mi tresar visând.

Și-adorm, parcă uitând lumina
De unde vine, unde pleacă;
Îmi răsucesc în pumni iar vina:
Uitată-n ger, sămânță seacă.