Oamenii tăcuti înmuguresc...
Iar apoi vine ploaia,
anotimpul secundei
stingându-le lumesc
văpaia.
Dar asta-i voia sorții!
Dar care-i cea mai muta
dintre stari?
Poate nimicul,
printre nori
de maxima amploare,
sau simple amputări
din doi in doi,
în zilele impare.
Îmi place sa aștept amurgul
să-l dezmembrez atent
din piept
până-n țarână,
și-n apoi
Și să ma ierte
și să-l iert
sufletul meu
ce pasăre batrană!
ce antizeu perfect!