S-a rătăcit speranța prin parcări,
Contemporanii monștri o sfărâmă,
Pe înălțimi trec rânjete călări
Legate cu fuiorul de parâmă.

Se-ntinde străveziul pe picioare,
Prin lacrima ce s-a uscat, anostă,
Îi strălucește zâmbetul ce doare
Când dăruie iubirea care costă.

În ringul mult prea strâmt pentru visare
Dansează amatori valsuri vetuste,
Îi clatină iubirea pe picioare
Și urcă-n salturi oarbe de lăcuste.

Cadranul a oprit pentru-o secundă
Izvorul ce se scurge într-o doară
Și patima își molfăie, flămândă,
Furtunile de-aici și de afară.