Acum, când aproape că nu mi-au mai rămas decât cuvintele nespuse,
Număr în gând secundele până la chipul tău,
Chiar dacă nu știu cum să te strig, cum te numești, cum de îți duc lipsa…
Undeva, cândva, te voi desena pe ascuns într-o umbră albastră.
Tu…urma mea de pas rătăcind înspre mine însumi,
Zâmbetul meu rescris pe o bucată de glas,
Acel altcineva pe care am să îl înrămez într-o pată de vânt…