Tu vi suavă și gingașă,
Înfășurată în saten,
Și-un vânt ce-adie aduce parcă,
Parfum și tot mai mult mister.

Acum că-ți simt
Mirosul de mister,
Parcă n-aud pe lutul moale,
Ai tăi pași ca de gazel.

Cum îi aud, cum vin încet,
Eu vreau mai mult,
Căci nu te văd,
Și-aș vrea!

Apari usor cu mersul lin,
Te văd, te-aud,
Dar nu te simt,
Și-aș vrea!

Te-apropii-ncet la doar un pas,
Aș vrea să-ntind să te ating,
Dar mi-este frig,
Și nu te-ating.

Când pleci usor pe calea ce veniși,
Eu stau singur la izvor,
Și lângă el suspin,
C-aÈ™ vrea!