Dar toți și-au alungat sufletele
ca să rămână neatinși,
toți s-au ascuns sub pietre
ca să nu fie chemați.

Și toți și-au abandonat drumul
ca să zboare,
dar li s-au transformat aripile-n
cioturi arse.

Și-apoi toți au strigat către cer,
dar deasupra nu mai exista cer
și li s-a deschis smoala care ținea loc.
Și toți au căzut în adâncuri,
printre vânturi,
rânduri, rânduri,
în pământuri...