Străzile zac prăbușite
sub ape grele.

Pământul înecat tace
într-un moment de reculegere eșuat.

Mulți îngeri au fugit din calea apelor.
Câțiva, gârboviți, plâng ghemuiți pe la porți,
alături de oamenii care învață neputința.

Un bătrân cu pantalonii rupți în genunchi
plânge în suspinuri de copil.
Lacrimile se scufundă năvalnic
prin crăpături adânci care cresc pe chip.

La masa unde se primesc ajutoare pentru sinistrați,
un alt bătrân, cu ochii pierduți în întuneric,
mănâncă o napolitană cu ciocolată.

Un trecător își spune:
"Pe bătrâni i-a învins ploaia".