Mă plimb într-un loc minunat
și mă întorc asupra mea, procesînd.
Fantome se mișcă rece și precis,
fără vîrstă sau vlagă, dar frumoase
și mai ales existente, aici
pe cîmpiile vechi unde bate vînt.
Mi le imaginez bătrîne, plutind
cu flăcări palide în ochi,
cu vocea slabă și cu un deget acuzator
îndreptat aiurea.
Ele îți pot vorbi despre războaie,
soldatul perfect și alte vechituri
de felul acesta.

Și chiar asta fac
din locuința lor umbroasă, prin
cîntece lungi și foarte patetice
în care preamăresc soarta vreunui
aviator curajos
(și-mi vine să rîd
de-acest spectacol)mort în misiune.
Pentru viața din corpurile ciuntite
cîntă ele
și pentru mine, dumnezeul
șters din mințile lor insidioase.