în mine se adună toată
răutatea din oameni
pielea mi-e căptușită
cu aburi
nimic care
să mi se potrivească
peste noapte
sângele amestecă
sudoarea
curge
toate curg
printre coaste pregătind
o ieșire de 39 de grade

ca o naștere dimineața
împinge tristețea

dincoace e încă devreme

cu ochii înfășurați
pe liniște
încerc să adorm până
mă eliberez de ultimul vis

e doar o altă zi în care
ceața nu s-a ridicat

dedesupt adulmecă timpul

mirosul de apă stătută
pe rănile dinăuntru
alungă orice atingere

desigur aș putea inventa
o dimineață prin care să trec

dar nu mă îndepărtez de mine
pentru că nu aș putea
trăi înafara culorilor