ca o gură de aer atunci când ești acoperit de nisip
ca o gură de aer noaptea prinsă într-o eșarfă de abur
scrii un cuvânt rostești altul scrii două cuvinte ții pentru tine o frază
o stare de lucruri aproape omenească îți spui

de parcă tocmai am venit de foarte departe când de fapt nici nu am fost plecați de aici
de parcă am scruma în craniile celor care ne-au iubit
și apoi le-am arunca pe fereastră direct în mijlocul străzii
o stare de lucruri aproape omenească îți spui rânjind în oglindă
printre sticluțe colorate pline cu parfumuri grele și pudriere de-argint
printre animale de pradă îmblânzite la timp și utopii diafane
își face loc o geometrie citadină plutind în derivă pe apele negre ale Lethei

ne hrăneam cu ierburi uscate cu planuri elaborate îndelung și niciodată privite fix
în lumina lor infinită
devoram înfometați spațiile vaste ale călătoriilor noastre printre castele de fildeș
creșteam cai sălbatici îi privegheam la ceasuri de taină
eram gata să murim oricând pentru o bucată de viață
scriam pe cenușă pe nisip și pe vânt
scriam pe fiecare tablă de lut ce urma să fie spartă la primul cântec al zorilor

beam din apa rece a nopții beam din lumina ochilor deschiși doar pentru noi
din fântânile săpate în deșert beam din izvoarele nesecate ale durerii
ne era amară gura și cântecul veșted
scriam cu apă pe ape cu zăpadă pe zăpezi cu nisip pe nisipuri
scriam despre privighetorile nopții
despre tufele de trandafiri sălbatici care apar doar o singură dată în vis
și nu muream nu
mereu ne ridicam din sarcofagele însângerate
mereu înălțam alte și alte orașe în lună


ascultă poezia în lectura autoarei