întotdeauna în partea goală a paharului
mult aer nici un pic de substanță
pielea mea închide o ființă din lut
mă remodelez în tablouri diferite
ieri copac rădăcina plânge
un înger se așează pe ramuri uscate
astăzi fereastră în zidul din tine
tot astăzi fum deasupra unui oraș dispărut
uneori harta unui suflet incolor
mâine șoim fără aripi visez
zburam spre stânci înalte
spre casă
îngeri în cuiburi de cuc
altădată femeie în rochie de mireasă
cândva sânge prin vene de nefericiți
mă arunc în pahar
îmi leg bolovani de vene
să mă tragă în partea plină
mă întreabă îngerul de ce aleg doar tablouri
în care tema e tristețea
eu aleg?
eu sunt doar copac
fereastă
fum
șoim
femeie
sânge

încă mai trimit sms-uri către îngeri
să înțeleagă...