trăim într-o lume croită din vorbe și vise
m-au obosit cuvintele în culori atrăgătoare
îmi apar la fiecare colț de stradă
într-o zi am făcut din ele salată de culori
avea gustul ecoului urmelor de armăsari
îngropate în globul meu de lut
dezamăgit și veșnic un zeu nebun
ce nu cunoaște moarte
ce am învățat în bucătăria istoriei
nu-i pot pătrunde fantasticele-i planuri
azi râd de iarna vârstelor
mă-ntreb ce-i viața
tot eu îmi răspund ce poate fi
abstracțiune ce concentrează o lume
a muri este mai ușor decît a spera a trăi
limitați în timp spațiu
marionete căprioare prinse-n jocul du-te vino
un fel de farsă ipocrită
îmi zice Geneza eterne adevăruri zac ascunse
habar nu am de ce mă cert cu bietele cuvinte
demitizându-le au îmbătrânit prematur
au ajuns în sapă de lemn cu râia până la os
dincolo de os de inimă
la rădăcina arborelui stau grămadă
iau o pauză am început să sughit
într-o lume rotundă
verde ca o pătlăgică
mă înjură istoria care nu există
poate doar deghizată