Ascunde-ți panica, taci, nu fi bun,
nu te obosi, nu contează, nu doare!
Don’t worry, ok?

“But I do!”

Nu! Nu! Nu!
Uită-te bine, sînt vie, mă joc,
alerg, rezist, chicotesc!
Recunosc, știu să mint - da, chiar așa! -
și să mă travestesc
în femeie frumoasă, în alb, în vitraliu,
în somn liniștit, în plantă de-acvariu.
Acum taci, nu fi bun!
Nu merită, nu, e dement!
Dragostea mea-i nebunie,
e vomă, e ger, e ciment.
Nu-i vina ta, eu te-am iubit mai întîi!
Tu doar taci, fugi
sau, mă rog,
n-ai decît să rămîi.