Rănile ca niște flori neculese
Și singurătatea unui clopot fugar.
Am deocheat lumina cu un vers
nesigur de rar.

Cât au stat mâinile
de înfricoșate și de cuminți.
De la o vreme strâng cerul de gât
și mă pătez cu sfinți.

Lacrimi înghesuite cu sila
Într-un miez amar de pâine.
"Azi vei fi cu mine în rai!"
poate și mâine...