CREPUSCUL

Luna vine
De undeva dinspre râu.
Trece grăbită printre fântână
Și printre copaci.
Îi lovește ușor, salutându-i
Și-n urmă rămân
Petale de crin și haine de argint.
Se urcă spre cer
Pe umerii noștri
Și se sprijină pe case
Și păsări.
Aripile inorogului
O însoțesc până departe
Și de acolo în sus
Se sprijină pe privirile noastre.
Se așează la locul ei
Ajutată de îngeri,
Apoi ne mulțumește
Pentru fapta noastră de vitejie.
Nu ne-am speriat,
Nu ne-am retras,
Am stat solemni lângă ea
Și am ajutat-o
Să se întoarcă acasă.