ÃŽn seara asta
am deschis fereastra
dinspre cântecul de greier
ce se desfată
cu privirea gleznelor tale
când te treci dealul mirării
cu zâmbetul
suflecat peste trecerea toamnei,
deschis
ca un maculatorla ora de dictare,
unde baierile inimii rupte
dau frâu liber
adierii stelelor în ochii dilatați
de beția insomniei,
când, gândurile fără acoperiș
caută steaua polară
în icoana biciuită de tăcere,
agățată de pervazul cerului
ca o cămașă de noapte pusă la uscat.

Dezinhibați
ne contopim cu râul,
și revoltați
pe trândăvia câmpiei
căutăm împlinirea
risipindu-ne în mare.