agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-12 | [This text should be read in romana] | spunea un filosof că ceea ce ne diferențiază pe noi oamenii de dumnezeu este felul în care avem puterea de a crea lucruri: cele făcute de mîna omului se pot separa în piese din ce în ce mai mici pînă cînd rămînem în final doar cu simple rotițe lipsite de mișcare, în timp ce creația divină, oricît de mult am încerca să o divizăm, fiecare parte a sa rămîne în sine o mașină vie cînd te-am creat nu am avut prea multe la îndemînă la început doar un album cu fotografii mai vechi, le ascultam muzica fiecare avea o melodie, le amestecam, găseam tonuri noi chipurile nu mă interesau, decupam aerul din jurul lor acesta e aerul pe care trebuie să-l respire, mi-am zis pasul următor, o linie a orizontului pentru ea, lumea nu poate avea limite, gîndeam, nu poate avea un dincolo de atunci mi-am decupat o pleoapă am întins-o cu două degete, ca atunci cînd copiii vor ochi asiatici între degete părea un fel de praștie, am tras cu ea în stele, stelele au explodat și s-a făcut lumină la început nu știam de unde vine această lumină, de sus sau de jos, venea din balconul al unei prințese m-a recunoscut ca un câine credincios, a coborât pe ziduri și mi s-a cuibărit în palmă am făcut un bulgăre și l-am aruncat pe cer acela a fost primul soare atunci a fost prima zi și după ea a urmat prima noapte întunericul l-am făcut în cutia unei viori după ce am scos toată muzica din ea din lemnul ei am făcut apoi cărbune te-am schițat asemenea unui arhitect care poate concepe o spirală care se înșurubează la infinit într-o coală de hîrtie desenînd un punct am lovit acel punct cît am putut de tare cu pumnul din el ai răsărit mai întîi fruntea albă ca un lotus în buchetul miresei două șuvițe răzlețe aruncate-n obraz bărbia, parcă puțin nesigură, ca o minciună nevinovată, buzele, alungînd o urmă discretă de zîmbet obrajii, arzînd ca lama cuțitului de hoț topind pecetea degetelor la final ochii, sfinți, infiniți două fântâni pe unde se scurge lumea apoi m-am odihnit cînd s-a făcut din nou dimineață camera mea era goală nu conținea nici iubire nici acuarele era populată doar cu un măr roșu zbârcit uitat acolo ca o inimă bolnavă într-un pacient dintr-un spital de campanie unde medicii au alte priorități oameni fără brațe despre care mă bucur că nu te vor putea îmbrățișa niciodată oameni fără picioare care nu te vor urma oameni fără limbă și dinți ce nu-ți vor putea spune niciodată minciuni oameni care se vor usca fără lumină în lumânări oameni care se vor sufoca atît timp cît nu respiri pentru asta ți-am mestecat portretul, am tras mult aer în piept atît de mult încît am reușit să inversez forțele de expansiune ale universului i-am îndoit colțurile l-am tras spre mine ca pe o pînză de corabie m-am învelit în el ca într-un preș pe care și-a șters toată lumea picioarele apoi am făcut un balon uriaș m-am înălțat cu el pînă am ajuns în același loc în aceeași zi cu o secundă mai devreme în spațiul dintre două respirații din golul acela de aer pur ți-am făcut sufletul atunci mi-a fost pentru prima dată teamă, zîmbetul mi-a dispărut ca un vierme în cireașă apoi te-am iubit, m-am scufundat în tine cu tot cu corabie, cu tot cu pămîntul pe care au crescut stejarii din care a fost făcută, cu tot cu sufletul tuturor corăbiilor lansate sau nelansate la apă, cu tot cu bravii lor căpitani imaginați sau imaginari, cu tot cu tatuajele lor cu sirenă, reale sau doar visate, cu tot cu păsările care au cîntat în umbra acelor stejari unui copil care visa odată să zboare, cu tot cu zborul care poate fi uneori un fel de înot în apele primordiale ale facerii așa te-am iubit pînă m-am împuținat atît de tare încît nu ai fi putut pune cu mine nici măcar un punct
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy