dorind să-mi iau revanșa
să-mi demonstreze că nu sunt tocmai bătrână
pentru a mai fi folositoare
timpul îmi poartă pașii pe scările prezentului
ajunsă în marginea scenei
m-am simțit aidoma saltimbancului
jucam rolul scris de tine

călătoare în căutarea insulei
cu nisipuri mișcătoare și pitoni solitari
așteptam semnalul de început al marelui act
nu am simțit zâmbetul închis între buze
implicat în drumul propus
să-l parcurgem numai împreună

ieșit din pagini de poezie
zâmbetul a devenit un rid în plus pe imaginea mea

vinovați de culorile absurde ce invadaseră amfiteatrul pelerini printre poeme europene
m-au întâmpinat cu brațe deschise
păreau din marmoră lacrimată
prinși în mișcări lascive impuse de rol

jucam paralel drama semizeului tău
alt acrobat în saltul de la înălțimea
ce acoperă umerii lumii
presărate cu măsline și mere roșii
grăbită să-ți vorbească despre
iubirea ce leagă încă de la începuturi
lume mirifică acoperită de aripi
curgătoare peste săritura ce ne adusese
în mijlocul arenei marelui amfiteatru
aproape speriați de ropotul aplauzelor umede ale spectatorilor

spectatori adevărată adunare de crocodili
lăudăroși sensibili primitori cu marii artiști

arlechin venit de peste mări plângăcioase și oceane înțelepte
cu o voce de gramofon răgușit la limita înghețului din ființa mea
beau din cupa plină de lacrimi ostracizate
ignor lacrima proaspăt rătăcită printre luminile rampei
cu răsuflări schițate zămislesc replici

în rolul secund un urlet prelung
inventat ad-hoc de neprevăzut
mă aruncă la capătul înțelegerii

în marginea dinspre întuneric a luminii negre
rezemată de încredere caut ochii tăi
sufleor acuzat de minute lungi obositoare
jucate de un arlechin în actul râsului
ca ultim trofeu

spectacolul regizat de viață
se amuză îmbrăcat în rochița cu volane sutien fără cupă
trăiește clipa printre gratiile durerii
speranțe ca un ecou evadează în lumina țipătoare
revărsată din cupola de aer a prezentului

caut un punct de sprijin în logica momentului
sunt o formă răvășită apărută într-o întâmplare
în care teama naște dialoguri arbitrare
cu eroi inventați de tine
acolo pe plaja cu palmieri care scriu telegrame

am luat rolul în serios ard liniștită
învăț buzele să zâmbească nu înainte de a proba
o pereche de sandale și una de ochelari
schițate artistic pe șoldul continentului LINIȘTEA
unic fără locuri stranii în care se derulează
nebunii permise pentru îndeplinirea contopirilor
aspect ce poate trece drept plictisitor
într-o preamirată fărădelege ca un joc fistichiu