Iarăși m-atragi ca un magnet în a ta oază,
Nu-mi permiți să-mi continui agale mersul
Mă îneci în senzații plăcute de groază
Și-mi străpungi fără milă tot universul.

Îmi tremură mîna, îmi tremură glasul, tresar,
Încerc cît de cît să-ți opun rezistență
Fantasmă, ale tale aripi în ochi îmi răsar
Nu înțeleg: de unde în tine atîta impertinență?

Tu vrei să-mi dictezi comportamentul,
Iar eu, nu știu ce despre mine tu crezi
Continui să-mi impui sentimentul
Pînă cînd nu cedez, oricum nu-ncetezi.

Îmi închipui că nu-s străin pentru tine
Mă cunoști, doar ai mai fost la mine odată,
Atunci ai lăsat o parte din tine în mine
Și cred că ea încă n-a dispărut toată.

Fără jenă tu ca și atunci ai venit
Determinîndu-mă momentul să-l retrăiesc,
În inimă adînc mi te-ai stabilit
Și mă faci iar să iubesc.

O, tu nu visezi, himeră, cîte visuri îmi aduci!
Dulci-amare de iubire în care mă încurc
Cheia inimii la fundul mării o arunci
Și mă lași așa să mă descurc.

Ce să fac? Ce să aleg? Exist-o altă cale?
Nu pot acum să mă împotmolesc la prag
Chiar de există altă cale,
Accept soarta... și-o să iubesc cu drag.