ÃŽnvolburare

De unde vii, femeie tânără
Cu genunchi ageri de caolin
Să imaculezi îndelung
Tăcerea și visul?

Eșantioane de parfum și lumină
Lași în urma ta
Pe aleea cetății.
Salcâmii emoționați și umiți întind brațe fierbinți,
Lacomi să te cuprindă.

Trecerea ta de candelă aprinsă
Resuscitează jarul în vatră
Și vindecă răul de mare
Al cadeților incandescenți.

Zâmbetul tău
Tulburător ca o enciclică
Înseninează cerul
Deasupra Agorei.

Femeie tânără, trecerea ta
Învolburează murmurul apei adânci
Și lasă înscrisuri secrete
Pe trunchiul necreponat
Al copacilor tineri.

De unde vii, femeie tânără?