Da, măăăăăăăăăăăăă!
Ajunge!
Da, măăăăăăăăăăăăă!
Este suficient!
Da, măăăăăăăăăăăăă!
Pasul inventează strada!
Da, măăăăăăăăăăăăă!
Ajunge!
Da, măăăăăăăăăăăăă?
Absolut suficient pentru o comunicare normală.


Da, mă.
Uite-i. Se nasc mulți și mor toți.
Se moare pe capete în nemurirea totală.

Să mergem la petrecerea asta!

Numai în fața celorlați vom găsi exprimarea exactă.

Acolo unde cunoscutul ne contrazice
și unde prezentul nu ne primește
acolo unde numai sărind gardul îl putem rupe.

Acolo unde pentru a intra scriem
Picior, acolo unde scriem mână
Pe prima pagină pentru a putea scrie
Restul.

Acolo unde scriem restul și nu ne mai interesează.

Fiind acolo suntem aici.
Aici ne luăm de băut,
doar nu am venit degeaba.
Ne luăm de fumat.
Ne luăm de iubit.
Ne luăm de durut.
Ne luăm de spus.
Ne luăm de răspuns
și de întrebat.

Ne luăm degeaba.
Dragul meu,
Ne luăm degeaba.


Vom încerca oricum să fugim
Fără să dăm restul
și ne vom întoarce
spășiți cu buzunarele goale.

În rest suntem perfecți, egali.
Nimeni nu a fugit primul.
Nimeni nu a exagerat.
Nimeni nu își taie venele când altul moare de sete
Sărat este mereu în această situație
cuvântul exact și autodidact.

Suntem închiși să fim deschiși
și ridicăm ziduri de dragul libertății
de ele ne izbim capetele până când
prin spărtură evadează gândurile
și sângele nu se mai joacă de-a carnea.

Nu, atunci ca și acum
Carnea devine serioasă
Paharele astea ne vor zâmbi
Cu subînțeles deși paharele
Nu ne-au zâmbit niciodată
și gura lor rotundă nu știe ce-nseamnă
buza de sus sau buza de jos
și nu vor înțelege oricât de tare
mușcându-ne le umplem până se plictisesc
de sânge.

Restul e rest.
Copii murați și aer împănat.
Extratereștri mici de tot nu vor ajunge
Unii la alții în timpul vieții
și marele extraterestru nu pleacă niciodată
din sine spre noi
pentru că nimeni nu-l cheamă
nimeni nu îi știe numele
ajunge! Înțelegem!
Numele lui începe primul cu A
și poate fi definit numai după ce este definit
fără să mai conteze dacă avem dreptate.