Caii sălbatici
aleargă
pe câmpuri nemărginite
iarba crudă
strivind sub copite
prin coamele
răsfirate
vântul se-ncurcă
șuierător
răsună pământul
de tropotul lor
o poartă
spre cerul albastru
prin nări sforăitoare
adulmecă
aripi din nou
vor să le crească
pegași să fie
pe marea de fum
și doar îngeri albi
în zori
să-i călărească
lăsând nopții zălog
trupul hâd
de inorog