Cu ceața ta senină
Învăluie-mi ochii din țărână,
Șterge-mi praful rece de pe frunte...
Fă-te tu cu mine punte...
Cu-n picior de curcubeu
Leagă-ți pieptul de cordonul meu,
Leagă buza mea spartă
De limba ta moartă,
Să-mi fie poartă
Până la stele...
Să năpârlească senina ta piele,
Să treacă valul năpârlirii
Din fața ta netedă
Prin șira spinării
Pân-la talpa ștearsă
A tăcerii.
Să pășesc pe solzii desprinși din tine
Cu treptele deșteptării din mine.