din când în când mă ascund între mine și om
dinții de lapte mi-au căzut la șase anișori
dinții mei nu sunt ca ai tăi/dinții mei bătrâne se îngălbenesc
e ca atunci când afară e lună plină
iar în jurul tău nu e decât întuneric

nu am uitat de unde am plecat în căutarea omului
calc desculț prin ninsoare în mijlocul iernii
pașii mei nu sunt ca ai tăi/pașii mei bătrâne se pierd
dar mereu îi găsesc îngropați în pământ
jumătate afară, jumătate goi

întotdeauna ajută-l pe omul de lângă tine
să își descopere ființa
tăcerea mea nu e ca a ta/tăcerea mea bătrâne spune ceva
e ca atunci când îți auzi vocea
dar realizezi cu stupoare că de fapt tu faci playback

cele mai frumoase finaluri sunt cele în care binele învinge răul
dar cam în toate finalurile se întâmplă așa
finalul meu nu e ca al tău/finalul meu bătrâne nu-i terminat
întotdeauna mai rămâne ceva de scris
în tot acest timp în care mă pierd prin iarbă
în căutarea unui alt drum
în renașterea unui alt copil.