Eram în bolul tău de cristal

când ți-a sunat telefonul

și ai plecat.

Am așteptat rătăcind pe aleile mileului de pe masă,

căutând-o în el pe cea în care te-aș fi putut găsi...

Uneori privirea mi se încețoșa de insistență

și-atunci pierzând firul întortocheat

adormeam în îmbrățișarea rece de cristal.

Fără sunet, izolată într-un

apartament uitat de lume,

o lume care erai TU.