când va fi să trec
dincolo de anotimpuri
va ploua mărunt

în ziua aceea

rotirile negre de sub
gulerul cerului
vor închide drumurile
mai devreme

știu

mi-e frică să mă uit în urmă
umbrele s-au suprapus peste liniști
îmi grăbesc pașii să mă pot așeza
la marginea câmpului
nevăzut să privesc
sub conturul ochilor
s-au ascuns câteva imagini
umblă de-a lungul să prindă
un loc cât mai în față
la spectacolul zilei
singurul motiv pentru care
absența din trup
nu va mai conta

nimic nu mai contează
și nu o să mai pară uman
nici chiar trupul împrumutat
pentru câteva clipe de nesomn

până atunci mă rostogolesc
prin liniștea aciuită sub umbre
și o să încep să număr cu insistență
ca să fiu sigur că temerile
au dispărut
la 12 fix
mă reîntorc
ca să mai câștig o zi

o să umblu derutat
și nimeni nu va ști
prin care anotimp am trecut

și totuși mi-e frică de ziua asta
în care
plecările sunt îmbrăcate frumos...