copil cu sânge verde și somnul violet
născut dinspre furtună și viscole năuce
clădești în somn castele pe care n-or s-apuce
zugravii să le-așeze pe nici un șevalet

jur împrejur rotundul tăcut te împresoară
lumina te străpunge-ntr-a inimii bătaie
și înc-odată, viața te arde, rea văpaie
la ușă, înger negru, îți bate-a câta oară?

e sete, poate spaimă și multă clătinare
în fulgerul năpraznic al câtorva secunde
dar uite... ai fereastra prin care-ncet pătrunde
o rază cât o viață născută luptătoare...

acum chiar ai nevoie să te întorci în vise
atâtea răni pe brațe și tăieturi pe frunte
te vor feri de teama durerilor mărunte
dar lasă-ntotdeauna ferestrele deschise