aleargau cuvintele-n cutia de catifea din cele-n care cântă marea de după lume se găsește să latre-o cățea eu mă topesc în versuri și mă adun în proză sau rătăcesc în proză și înfloresc în vers dar niciodată versul-cuvântul-întâmplarea nu mă cuprinde totu-n același univers chiar de-aș păși prin rouă sau pe cărări de munte prin firul unei ape cu frunze și prundiș tot nu s-ar stinge dorul de marile întinderi și n-aș găsi răcoarea-n păduri cu aluniș mi-e gândul amintire și-i focul din luceafăr ce se topește-n jarul încins de-o teoremă și torn cu el o formă din marea mea dilemă și-o pun într-un cercel cu piatră dintr-o lemă cu o ieșire-n tărm de mare prin locul care doare rău și digul-punct de apărare cu turn pe care am jurat cu zău e iarăși sărbătoare mare prilej de gânduri răsturnate din spaima visului de ieri cu logici sparte disperate din cele-n care cântă marea și-n cânt e parcă vânt și-i nor eu mă retrag din ale mele și rătăcesc prin rodador... e cânt din scoica spiralată ce urcă scara unui zid din turnul tău cu altădată e o fereastră ce-o deschid... tu strângi din ochi durând lumina și-mi lași o lacrimă pe gând și-n visul plajei bate valul în ritm de dans ușor și blând... mă doare clipa-n care locul se umple de neliniști vii și-n nenumitele atingeri cresc flori din lujerii ce-i știi...

între Zero și Infinit sunt două raze de sferă și-o siglă de imposibil se face nod pe clipă și-n punctul G din miez plesnește iar sămânță din cel mai tainic crez...


Constanța, 29 august, 2008
(Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul)