când s-a născut era deosebită
înălțătoare puternică
cuceritoare
părea invincibilă

până când
a început să moară

murea la răstimpuri
din ce în ce mai mici
din ce în ce mai mici

dar

renăștea de fiecare dată
din propria-i cenușă
și deschidea larg aripile albastre
zbura
întodeauna la tine


apoi
într-o zi ca oricare alta
a căzut din nou
s-a chircit de durere
adânc în sufletul meu
agonizând

era atât de singură
atât de neajutorată și mică
tot mai mică mai slabă
mai ștearsă

a murit
în cele din urmă
fără să mai renască

locul ei e acum gol

și nici măcar nu-mi mai pasă