Oriana,

Îmi permit gestul nebun
să-ți scriu că ești o femeie albastră,
ieșită din comun.

Asemeni apei ce iese din matcă
să inunde șesul cu ambiții marine,
îmi pari a fi acea algă
ce conjugă verbul a undui
la timpul mareele dăruitoare de sine,
în timp ce singura risipă albastră
convertește norii deasupra capului
în averse lacrimogene.

Tu ești nestatornica scânteie,
mai mult sensibilă decât accesibilă,
spirituală și senzuală – femeie
în aceeași măsură feminină și fertilă,
și cu puțină imaginație,
chiar și constelația Orion, în apus,
are însemnele tale de grație
femeia fluture cu albăstrea pe tâmplă
denumită științific centaurea cyanus.

Cu tine nebuloasa mea din ametist
sunt mai mult ultraviolet decât trist,

Romeo Rostas


Din volumul "Geometrii singulare"
sept. 2003, editura Pro Transilvania