Firele de iarbă mă amăgesc
Îmi gîdilă... în van orgoliul
Povești cu zîne și cu feți frumoși
Ascultă departe visarea-mi straină.

Mai trece... timpul printre nori
Și parcă-mi caută firele albe
Sunt trist demult, suspin mereu
Și-mi pare că nu am putut mai mult.

Lînga copaci îmi scutur lacrimi
Din zboruri de scatii
Dacă nu mi-ai adus visarea
De ce mai vii...
De ce ... mai vii...