Poate uneori ma uit la cer
si nu vad decat o palma arsa

Azi nu voi orbi...

O mana ridata si creponata.
Cu unghiile mici si murdare.
Este doar mana mea.
Undeva sub un cer,
se joaca cu o pana.
O rasuceste, o jupoaie,
o sufla si o pune in par.
O lipeste la aripa.

Azi nu voi zbura...

Cand voi schiopata,
sa stii ca pastrez echilibrul
Cineva mi-a ciuntit mana.
Noaptea, cand imi probam aripa
si defilam prin intuneric.

Odata, pe strada,
am vazut pe cineva cu mana-mi in par.
Am trecut mai departe tremurand.

A plouat.
Si eu stiam.
Ii vedeam tipand haituiti.
Dar eu stiam.
Cu foarfeca in mana
Ranjeam la un schelet de aripa...


Sau poate in somn,
mi-a amortit mana sub aripa...