E ușor să te ascunzi
După gîndul
Că ești încă un nimeni…
E ușor să acuzi
Trecutul
Cînd viitorul te amenință…
E ușor să auzi
Tăcerea
Cînd toți în jur strigă!
Da, e ușor…
Dar gîndul rămîine greu
Și mă apasă…
Simt că sufletul meu
Cade-ntr-o plasă.
M-am înnodar în miciuni,
Și acum doar adevarul
Îmi plînge de milă!
Cerul suspină!
E ușor…
Viața-i o paletă de culori
Amestecată pînă la starea
De cenușiu…
Mă arde uitarea.
Ce încă nu știu?
Că falsă-i splendoarea?
Sau că plumburiu
E cerul cînd mint…
ÃŽngenuncheat fiind,
Vreau să mă ridic,
Și apoi să cad în apus.
E mult mai ușor să zbori în sus,
Decît să trăiești în jos…
Ah, cît de nemilos
E astăzi cerul…