a venit... a venit toamna...
plouă afară și-n suflet mi-e iar
teamă de vântul ce îmi răscolește
pustiul din mine, cenușa din jar

mi-au roșit pe obraji
codrii noștri sălbatici
și pe tălpi mi-au rămas
buzele-ți ruginii
îmi cad frunze pe piept
mă îmbracă iubite
în pasteluri de-oranj
și de vise târzii

tomnește-mi amurgul
mi-l trece prin plete
și pune-mi castane șirag
fă-mi iubite din frunze culcuș
mă iubește
foșnește-mi pădurea
mă trece de prag
a venit... a venit toamna...