Ai încercat vreodată într-o zi banală
Să încerci a-ți epila mintea labilă ?
Nu ai reușit până acum să dai glas
Unor viclene iele ce fac din tine un as.
Simți mirosul confuziei---e moartea abilă!

Viața îngropată în dileme adânci și stufoase,
Gânduri încâlcite ce des te apasă-n piept,
Universul ambiguu ce temeri noi tot coase
Creează legende malicioase în al inimii sept;
Autosugestia e liftul ce bagă frigu-n oase.

Niciodată nu înveți îndeajuns ca să te căiești;
Zicalele sunt făcute ca să fie contrariate.
Toți vor al treilea ochi de parcă limitat ești,
De propia-ți evocare care lasă principiile cariate;
Atâta timp cât simți totul,scenele vor fi variate.

Ternă simfonie a singurătății există doar în vis;
Ziua se închide în suspine și începe cu și prin tine;
Ești vecinul primatelor dar rațiunea la furie nu ține;
Te va amenda conștiința de vei permite să fie eul ucis;
Nu este amară durere decât adevăr în deșert trimis.