Iubirea,
e-n parfum de flori
ce-ți pătrunde-n trup
prin fire de chemări,
și evantaiul de culori
ce-n-văluie privirile
emană-n cor iubirile.

Iubirea,
e-n tril de cântători
în zori-nălțat spre cer,
e-n cântul râului
ce curge val după val,
spălând clipe amare,
din aval până la mare.

Iubirea
e-n poezia nopții,
a două inimi când,
zâmbind sorții
în subtilul dans de spirale
se ridică-n planuri ancestrale.

Iubirea
e-n zâmbet de copil,
ce-n brațe la maica sa
șade docil,
și-n glas de mamă poposește
când, despre-al ei copil
ție-ți vorbește.

Iubirea,
pretutindeni o găsești,
s-o iei și apoi s-o dăruiești
celor ce-n viață o să-i-ntâlnești,
destinul vieții tale
deplin să-l împlinești.