Când se face seară
Te părăsește lin o față albastră,
Cântă în tamarin o pasăre mică.

Un călugăr blajin
Își împreună mâinile moarte,
Un înger alb vine la Maria s-o vadă.

O cunună înnoptată
De viorele, spice și ciorchini purpurii
Este anul adânc-văzătorului.

La picioarele tale
Se deschid mormintele celor plecați,
Când fruntea ți-o culci în mâini de argint.

Luna tomnatecă
Sălășluiește liniștită pe gura ta
Îmbătată de negrul cânt al sucului de mac;

Floare albastră
ce răsună dulce în piatra îngălbenită.