dorm ochii poftelor pe coapsa dimineții
rătăcite simțiri articulate-n zori
pe bolta buzelor ușor coboară
încet misterioasa noapte
sedusă întretăiat
de sânul alb
sărută vis
tresare
gol

gândurile ating parfum de corp uitat
în brațele ce arcuiesc dorințe
pe margine de pat rămas
un colÈ› din zori discret
desenează așternut
pe geana albă
trupul avid
rămâne
gol

atingerile setoase încep să cearnă
prin sita genelor de abanos
coapsele unite în cercuri
setoase-și deschid arc
trăgând înapoi
o altă zi dată
unei iubiri
trăită
azi.