mă uit la tine și spun: suntem atât de diferiți
încât ne convingem că nu suntem singuri

lucrurile recunosc asta

ele rezistă uneltelor obosite
numai pentru a arăta sprinteneala
muștarului

sunt atât de diferite de noi
încât știm că nu suntem singuri
sub ploaia de lovituri
câtă vreme corpul
ne ține răstigniți pe o dragoste
ce fascinează dezertorii

e suficient să ne oprim unul în fața celuilalt
și lumile se întretaie

ființele sunt numărate de două ori
și admit un joc la potrivirea cu sine
pentru că sunt un pământ respirabil
și cer o fărâmă de slavă