în toamnă dealul năpârlește
o piele păroasă, aspră
îi acoperă umerii

din zdrențele lui
cu boturi umede vor mușca
oi alăptând

când lâna cerului
va încălzi
mâinile copacilor degerați
în jurul cuptoarelor
vom coace cuvinte

din hoitul grâului
învelit de mantia pământului rece
vom stoarce aluatul
pâinii calde

în pânza lacului verde
un ultim cârd de rațe
creionează primul pas de vals
pe oglinda înghețată